vineri, 4 septembrie 2015
Ziua Sfintei Rosalia - 11.01.2009 - Mesajul Sfintei Rosalia Comunicat Văzătorului Marcos Tadeu - Sanctuarul Aparițiilor din Jacareí
JACAREÍ, 11 IANUARIE 2009
MESAJUL SFINTEI ROSALIA
COMUNICAT VĂZĂTORULUI MARCOS TADEU
(Sfânta Rosalia) "Iubiti mei frați, eu, Rosalia, vă iubescu cu toată puterea inimii Mele, rugându-mă neîntrerupt pentru voi în Cer și cerând neîncetat mântuirea voastră alături de Isus și Maria.
Iubirea nu știe să fugă, să se ascundă sau să evite. Aceia care spun că iubescu pe Dumnezeu și pe Mama Sa, dar când Ei apar pe pământ pentru a da mesajele Loro: nu Le ascultă, nu merg la întâlnire cu Ele, nu Le ascultă, nu se dau în totalitate să-Le mulțumească, să-Le iubească, să-L servească și nu persista în această dragoste, aceștia încă n-au cunoscut și nu cunoaște ce este 'adevărata iubire'.
Cel care spune că-iubește pe Domnul și Mama Sa, dar când Ei vin pe pământ revelând oamenilor voința Lui și ei nu o împlinesc, aceștia n-au cunoscut 'adevărata iubire' și nu au 'adevărată iubire'. Mulți cred că-iubescu pe Dumnezeu, dar în ziua judecării lor vor fi surprinși să vadă că niciodată n-au iubit adevărat Domnul și că s-au înșelat tot timpul, pentrucă nu au făcut voința Domnului, ci mai degrabă au preferat să facă voința lor, deoarece s-au iubit pe ei înșiși mai mult decât pe Dumnezeu și Mama Sa.
Cel care-iubește voința Domnului, cel care adevărat face voința Domnului este acela care păstrează cuvintele Domnului; care păstrează poruncile Sale, face voința Lui și renunță la voința sa pentru a face pe A Sa, deci căutați 'adevărata iubire'. Domnul este dispus să-i ierte nefericirile voastre, să-i iarte slăbiciunile dacă vede în voi o picătură, un gran de nisip de "adevărată iubire", și v-a da harul conversiei, al mântuirii, al perfecțiunii spirituale, dacă aveți 'adevărată iubire'. Cel care-iubește adevărat pe Domnul și Mama Sa, apără ce este al Loro, protejează ce este al Loro, se îngrijește de ce este al Loro, lucrează pentru ce este al Loro, luptează pentru ce este al Loro până când își epuizează toate forțele.
Dragostea nu măsoară distanța, întârzierea sau dificultatea. Dragostea știe doar cum să iubească și nimic altceva. Cere această dragoste, pentru că dacă nu o ai, nu vei intra în Regatul Cerurilor, deoarece Cerul este numai pentru cei care au învățat să-iubească pe Dumnezeu peste toate lucrurile, adică mai mult decât pe ei înșiși, mai mult decât lumea.
Eu, Rosalia, voi ruga pentru tine la Tronul Domnului, neîntrerupt. Întorce-te către Mine în rugăciunile tale și eu îți voi da consolare mereu.
Pace Marcos, te iubesc, iubesc acest Loc cu toată Puterea Mea. O să-l apăr cu harurile Mele, cu binecuvântările Mele, cu rugăciunile mele și o să-ți acoper mereu pacea, binecuvântarea, consolarea și lumina. Pace."
4 septembrie - Sfânta Rosalia
Rosalia s-a născut în anul 1125 la Palermo, Sicilia, Italia. Ea era fiica lui Sinibaldo, un bogat feudatar, stăpân al regiunii dealurilor "Quisquinia și Rosas", și a Mariei Guiscarda, nepoata regelui normand Roger II. Astfel, Rosalia era foarte bogată și trăia la o curte foarte importantă din vremea aceea. În adolescență, ea s-a dus să fie doamnă de onoare a reginei Margaret, soția regelui William I al Siciliei, care aprecia compania ei blândă și generoasă. Dar niciunul dintre acestea nu o atrageau sau nu o stimulau. Ea știa că vocatia sa era să slujească pe Dumnezeu și dorea viața monahală.
La vârsta de patruzeci, purtând cu ea doar un crucifix, a părăsit curtea definitiv și s-a refugiat, singură, într-o peșteră la periferia Palermului. Locul aparținea moșiei paterne și era o locație ideală pentru izolare monahală. Era aproape de mănăstirea benedictină care avea o mică biserică atașată. Astfel, chiar trăind în izolare, ea putea participa la funcții liturgice și să primească îndrumare spirituală.
Apoi tânăra eremitică s-a mutat într-o peșteră de pe vârful Muntelui Pelegrino, care i se dăduse ca dar de prietena ei, regina Margaret. Acolo era deja o mică capelă bizantină și, în vecinătate, benedictinii cu altă mănăstire. Ei puteau urmări și marturisi prin însemnările lor viața eremitică a Rosaliei, care trăia în rugăciune, singurățe și pedeapsă. Mulți locuitori ai orașului urcau dealul, atrași de fama de sfințenie a ermitei. Până când, pe 4 septembrie 1160, Rosalia a murit, într-o peșteră de pe Muntele Pelegrino din Palermo.
Au fost atribuite mai multe minuni intercesiei Sfintei Rozalie, precum stingererea ciumei care devasta Sicilia în secolul al XII-lea. Cultul ei s-a răspândit enorm de-a lungul credincioșilor, care o invocau ca patronă a Palermului, deși pentru mulți această sărbătorire era doar o veche tradiție creștină orală, din lipsa semnelor reale ale vieții sfintei. Semne pe care le nu și-a putut găsi savantul Octavian Gaietani înainte de a muri în 1620.
Abia trei ani mai târziu totul s-a clarificat, pare că prin Sfânta Rozalia însăși. Se spune că i-ar fi apărut unei femei bolnave și i-ar fi spus unde sunt ascunse rămășițele ei. Această femeie le-ar fi raportat fraților franciscani ai mănăstirii din apropierea Monte Pellegrino, care au găsit adevărat relicvele în locul indicat pe 15 iunie 1624.
Patruzeci de zile după descoperirea oaselor, doi zidari muncind la mănăstirea dominicanilor din Sfântul Ștefan al Quisquiniei au găsit într-o peșteră o inscripție latină foarte veche care spunea: "Eu, Rozalia Sinibaldi, fiica trandafirilor Domnului, pentru dragostea meu Domn Isus Hristos am hotărât să locuiesc în această peșteră de la Quisquinia." Aceasta a confirmat toate datele cercetate de tânarul Gaietani.
Autenticitatea relicvelor și a inscripției a fost dovedită de o comisie științifică, reluând cultul Sfintei Rozalie, patrona Palermului. Papa Ubaldo VIII a contribuit la acest lucru prin includerea celor două date în Martyrologium Romanum în 1630. Astfel, Sfânta Rozalia este sărbătorită pe 15 iunie, data descoperirii relicvelor ei, și pe 4 septembrie, data morții sale. Urna cu rămășițele Sfintei Rozalie se păstrează în Duomo din Palermo, Sicilia, Italia.